Fotografii de Nuntă şi Portrete | Raul Kling

S-a dus şi Moşu'

2012-02-10T10:06:00.000-08:00

În 2009 am scris câteva cuvinte despre bunica soţiei mele - vedeţi aici - care plecase dintre noi. Acum, din nefericire, a plecat şi Moşu', cum îi spuneam noi, cel pe care-l lăsase ea în urmă. După o bătrâneţe relativ liniştită, el a murit în somn când mai avea doar câteva luni ca să împlinească 90 de ani. Ne pare rău că a plecat, dar sperăm că acum este într-un loc mai bun, alături de Creatorul său. Printre amintirile frumoase care ne-au rămas, păstrăm acest portret, pe care l-am făcut într-o zi senină de vară.

Fulgi de zăpadă

2012-02-06T09:29:00.000-08:00

Fiindcă iarna şi-a intrat deplin în drepturi, am considerat că e timpul să postez fotografii specifice, care vorbesc de la sine despre anotimpul rece. Portretul de mai sus este, zic eu, un exemplu foarte bun. L-am făcut când joaca era pe terminate, beneficiind de atenţia (scurtă) a fetiţei. Obrajii îmbujoraţi şi postura liniştită, dar şi surâsul ei încrezător dovedesc acest lucru. Cei câţiva fulgi de zăpadă lipiţi de sprâncene n-au supărat-o deloc. Nici mulţimea de fulgi purtaţi de vânt încoace şi încolo n-a părut s-o deranjeze. Nici frigul n-a fost o problemă (pentru ea; erau cam -10°C). M-a privit doar zâmbind, după care s-a întors ca să mai sară o dată sau de două ori în zăpadă.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200mm, F2.8@1/400s, ISO400. Enjoy!

Interviu la Indea.ro

2012-01-23T00:52:00.000-08:00

Cum te defineşti ca artist fotograf? Cum ai ajuns să faci fotografie? Ai subiecte preferate? La acestea şi alte câteva întrebări am răspuns într-un interviu pe care-l puteţi citi aici. Indea.ro este un site unde găsiţi multă inspiraţie pentru designul de interior, decoraţiuni, evenimente speciale etc. Vi-l recomand cu căldură.

Invazia - Capitolul I

2012-01-13T04:19:00.000-08:00

După o pauză atât de lungă de la ultima postare, m-am gândit că ar trebui să prezint o fotografie mai... altfel. În programul încărcat de care avem parte, ca familie, în ultimul timp (chiar şi de sărbători), am reuşit să strecor un proiect personal. Este ceva la care m-am gândit de mai demult, dar care s-a putut concretiza doar acum. Aceasta nu datorită locului sau banilor sau altor motive, ci pentru că...

... nişte creaturi stranii ne-au invadat familia. Au apărut brusc, au luat totul cu asalt şi ne-au copleşit. Suntem acum sub crunta lor stăpânire. Niciunul din noi nu încearcă să se opună. Cine ar îndrăzni? Chiar gândul împotrivirii ne dă fiori reci. La cea mai mică nesupunere creaturile ne pedepsesc cumplit. Ziua stăm ascunşi, iar noaptea nu dormim de groază.

Am auzit totuşi că ar fi cineva care le-ar putea învinge - nu deodată, ci una câte una - şi ne-ar putea scăpa. I se spune Cumpărătorul (sau Viitorul Stăpân). Se spune că acesta are o mare putere asupra creaturilor, le ştie tainele şi le poate face să-l asculte. Ba mai mult, le poate transforma în nişte animăluţe jucăuşe. Lansăm deci un S.O.S. tuturor: găsiţi Cumpărătorul!

Cu nerăbdare,
Familia Kling

Între stele

2011-12-16T16:39:00.000-08:00

Odată cu sezonul rece a sosit, ca de fiecare dată, şi perioada sărbătorilor. Semnele acesteia se văd peste tot, iar atmosfera ei începe să se facă simţită. E de ajuns să ieşi seara la o plimbare ca să înţelegi că Crăciunul este aproape. Mii de luminiţe colorate împodobesc vitrinele magazinelor sau decorează frumos clădirile oraşului.

De aceea, ca prime fotografii de Crăciun din anul acesta, m-am gândit să fac câteva care surprind acest lucru. Una dintre ele este cea de mai sus. Am făcut acest portret folosind un obiectiv Lensbaby, la care am ataşat un inel de apertură special, pentru a obţine efectul stelelor. Practic, fiecare luminiţă s-a transformat într-o stea. Totuşi punctul de atracţie al acestei fotografii nu sunt stelele - deşi ele formează un decor deosebit -, ci faţa senină şi privirea pătrunzătoare a tinerei. Chipul ei „luminează“ cel mai tare.

Deşi suntem la începutul acestei perioade şi voi mai face fotografii de sărbătoare, portretul de mai sus va rămâne între favoritele mele din anul 2011.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Lensbaby Composer @1/125s, ISO400. Enjoy!

La două zile

2011-12-07T15:15:00.001-08:00

Căţeluşul de mai sus a venit pe lume acum două zile, la noi acasă. Şi nu a venit singur, ci însoţit de patru fraţi, care mai de care mai drăgălaş. Ne bucurăm de prezenţa lor (încă) liniştită şi urmărim cu interes cum Maya, mama lor, îi îngrijeşte. Este prima dată când avem în casă o „familie“ de căţei şi putem observa de aproape dezvoltarea lor. Mărturisesc că şi mie îmi place să-i observ. Deseori mă trezesc stând şi privindu-i. Iar ca să avem amintiri peste ani, îi mai şi fotografiez.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F5@1/200s, ISO200. Enjoy!

Fotografii absolvenţi 2012

2011-11-26T04:31:00.000-08:00

Astăzi a început campania „Fotografii absolvenţi 2012“ la Raul Kling Photography. Toţi cei intersaţi sunt rugaţi să mă contacteze (vedeţi aici) pentru detalii sau programări. Dupa cum puteţi observa în imaginea de mai sus, sunt cateva lucruri care deosebesc fotografiile mele de ale altor fotografi (cei care nu citesc pentru prima dată acest blog ştiu acest lucru). Iar dacă imaginea
aceasta nu v-a convins sau doriţi să vedeţi mai multe, vă invit să vizionaţi slideshow-ul de mai jos. Cei care nu sunteţi absolvenţi, dar apreciaţi ce aţi văzut aici, daţi un „Like“ sau „Send“ la această postare. Vă mulţumesc. Enjoy!

Impresii - Codruţa şi Gabor

2011-11-11T04:21:00.000-08:00

[Cred că blogul meu ar trebui să cuprindă şi impresii ale persoanelor cu care lucrez. Aceasta este prima dintre ele.]

Au fost de ajuns câteva ieşiri pe munte ca să realizăm că suntem făcuţi unul pentru celălalt. Aşa că, după romantica cerere în căsătorie de pe vârful Judele din masivul Retezat, ne-am hotărât să ne organizăm rapid nunta visurilor... După fixarea datei şi a locului unde aceasta avea să se desfăşoare, am început să căutăm persoana potrivită care să imortalizeze celebrarea iubirii noastre. Întotdeauna am considerat că fotografiile vor fi cele care ne vor aminti cel mai bine magia evenimentului, aşa că le-am acordat o importanţă deosebită. Căutam ceva special, mai puţin obişnuit, ne doream mai mult decât simple poze. Căutam pe
cineva care să surprindă clipe, emoţii, stări sufleteşti, expresii, detalii. Ştiam că nu ne va fi uşor, dar destinul a făcut să găsim pe internet nişte fotografii care exprimau exact ceea ce căutam. Era situl lui Raul. În momentul acela am înţeles că de el aveam nevoie.

După prima întâlnire ne-am dat seama că aveam de-a face nu numai cu un fotograf profesionist, dar şi cu o persoană cu un caracter deosebit, care a reuşit, parcă cu fiecare vorbă, să ne asigure că totul va ieşi precum noi am visat… A sosit şi ziua nunţii, o frumoasă zi senină de toamnă.... Raul a ştiut să fie întotdeauna acolo unde trebuia, să surprindă cu discreţie momentele importante pentru noi: pregătirile, clipa întâlnirii, rostirea marelui „DA“ la primărie, hoinăreala pe străzile Aradului, rostirea jurămintelor în faţa lui Dumnezeu şi, nu în ultimul rând, veselia petrecerii.

S-a dovedit a fi alegerea perfectă. Fotografiile sunt superbe! Sunt calde şi pline de viaţă, sunt mult mai mult decât ne-am aşteptat la început de drum!

Iar sesiunea Trash the Dress din Cheile Râmeţului a fost cireaşa de pe tort! Artă pură! Am făcut cele mai frumoase fotografii şi fiecare clipă de efort a meritat. Am petrecut împreună cu Ramona şi Raul o zi de neuitat într-un cadru de basm, de care ne vom aminti mereu cu multă plăcere.

Raul, suntem deosebit de încântaţi şi onoraţi că ne-ai fost alături la acest eveniment unic din viaţa noastră. Ne dorim să te avem alături şi la următoarele momente importante ale vieţii noastre!

Cu deosebit drag, Codruţa şi Gábor

TTD Codruţa şi Gabor - Partea a II-a

2011-11-07T13:36:00.000-08:00

După cum am promis, aici puteţi vedea fotografiile de la sesiunea foto specială cu Codruţa şi Gabor. Enjoy!

TTD Codruţa şi Gabor - Partea I

2011-11-04T02:21:00.000-07:00

Aşa am ajuns la locul unde a avut loc sesiunea Trash the Dress. Pentru a vedea ce am reuşit să facem, urmăriţi partea a doua (în curând). Enjoy!

Surori

2011-10-18T13:35:00.000-07:00

(Toate) fetele din fotografia de mai sus sunt surori. Nu ştiu cum este să ai patru fiice (eu am doar una), dar trebuie să fie o mare binecuvântare să ai patru ca cele de mai sus. Una mai frumoasă ca cealaltă şi cu personalităţi deosebite, aceste fete în mod cert îşi fac părinţii fericiţi. Şi pe deasupra sunt şi sportive de performanţă. Evident, cea mică nu s-a apucat încă de sport, dar sunt sigur că o va face în curând. Care sport? Probabil gimnastică (ritmică sau artistică, nu contează) ca surorile ei.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F4@1/250s, ISO400. Enjoy!

Campionatele Naţionale de Gimnastică Ritmică, Arad 2011

2011-10-11T13:36:00.000-07:00

Cu câteva zile în urmă s-au încheiat Campionatele Naţionale de Gimnastică Ritmică, organizate la Arad. A fost un spectacol deosebit de frumos, de care m-am bucurat împreună cu familia (fiica mea a concurat şi ea). Am surprins momente cu sportivele participante de la CSM Arad, din care, evident, m-am găndit să vă împărtăşesc câteva. Vedeţi mai jos.

Prin Cheile Râmeţului

2011-10-06T11:55:00.000-07:00

După o vară secetoasă şi multe zile însorite de toamnă, Cheile Râmeţului constituie un punct turistic deosebit de atrăgător. Pereţii abrupţi şi înalţi ai stâncilor şi bolovanii uriaşi, când îi vezi pentru prima dată, îţi taie respiraţia. Culorile frunzelor, îmbinate perfect cu peisajul din piatră şi firul de apă rece, îţi produc o senzaţie la fel de plăcută. Iar pădurea deasă care se îndinde de-o parte şi de alta a văii, umplând-o cu un aer proaspăt şi răcoros, te face să nu mai vrei să pleci niciodată de acolo.

Totuşi scopul pentru care am fost în acest loc pitoresc n-a fost unul turistic. După cum reiese din fotografia de mai sus, am venit pentru o şedinţă foto specială sau „Trash the Dress“. Cuplul din imagine este îndrăgostit de această zonă şi a dorit să aibă fotografii aici, purtând, bineînţeles, rochia de mireasă şi costumul de mire. Provocarea a fost să ajungem „întregi“ până în locul pe care ni l-am propus şi înapoi. Dumnezeu ne-a păzit şi pe de-asupra ne-a dat şi vreme bună, aşa că ne-am îndeplinit obiectivul. Ne-am întors acasă obosiţi, dar cu o colecţie minunată de fotografii. Deocamdată vă ofer numai una, dar în scurt timp le veţi putea vedea şi pe celelalte.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F4@1/100s, ISO200. Enjoy!

Solemnitate

2011-09-24T13:54:00.000-07:00

Fiecare nuntă are în desfăşurarea ei momente de solemnitate. Unul dintre acestea, probabil cel mai important, este cununia religioasă. Pe scurt, cei doi stau înaintea lui Dumnezeu şi ascultă citirea poruncilor Lui referitoare la căsătorie. Apoi, în prezenţa naşilor, a rudelor şi a tuturor cunoscuţilor care le sunt alături la acest unic eveniment, ei jură că se vor iubi toată viaţa. După aceea se roagă Celui de Sus să-i ajute să-şi împlinească jurământul şi să le binecuvânteze căsnicia.

Evident, în asemenea momente emoţiile îi copleşesc pe toţi cei prezenţi, spre încântarea fotografului, a cărui misiune e tocmai să surprindă aceste emoţii. Fotografia de mai sus n-are nevoie de niciun comentariu la acest capitol. Ea „face“ într-adevăr „cât o mie de cuvinte“. Cu toate acestea, mi s-a părut potrivit să ataşez câteva fotografii pentru a reda mai bine solemnitatea despre care aceasta vorbeşte. Vedeţi mai jos.

Cei doi ascultă cu atenţie ce are preotul să le spună.

Preotul citeşte din Scripturi care este voia lui Dumnezeu cu privire la ei.

Naşii sau martorii ceremoniei le sunt alături.

Rudele şi apropiaţii sunt şi ei prezenţi, observând în linişte desfăşurarea evenimentului. Enjoy!

Când eşti în centru

2011-09-16T02:21:00.000-07:00

Am făcut fotografia de mai sus la o nuntă recentă la care am avut privilegiul să lucrez. Fiindcă mirii au dorit fotografii cu temă urbană, în scurtul timp pe care l-am avut la dispoziţie între cununia civilă şi cea religioasă, am încercat să găsim locuri frumoase şi să facem câteva fotografii în fiecare dintre acestea. Toate locurile pe care le-am ales au fost în exterior, constituind repere ale Aradului, cu excepţia câtorva, cum este cel din imagine. Ca în majoritatea fotografiilor pe care le consider reuşite, lumina şi liniile joacă aici un rol decisiv. Lumina vine din direcţii opuse şi surse diferite (fereastră şi bliţ) combinându-se plăcut şi reliefând atât structura, cât şi mirii - subiectul principal. Încadrarea centrală este, după părerea mea, cea mai potrivită, deoarece liniile scărilor şi ale pardoselii duc toate spre miri. Spirala balustradei duce şi ea spre cei doi, învăluindu-i în acelaşi timp şi încercând, parcă, să oprească timpul în loc.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F3.2@1/25s, ISO400. Enjoy!

Balans

2011-09-09T01:33:00.000-07:00

Imaginea de azi este, într-un fel, complementară cu cea din postarea trecută. Evident, este un portret făcut în aceeaşi sesiune foto, însă înainte ca domnişoara din imagine să intre propriu-zis în apă. Ce apreciez la această fotografie este echilibrul sau balansul pe care-l transmite. Mă refer la balansul dintre domnişoară şi mediul în care aceasta se află. Ea este frumoasă, fină, fragilă, pe când mediul, reprezentat de stânca din prim-plan şi copacii din fundal, e caracterizat de rigiditate, rugozitate şi rezistenţă. De asemenea, există şi un balans al culorilor. Verdele şi tonurile închise, care predomină scena, sunt echilibrate de albul, oranjul şi tonurile deschise în care este zugrăvită domnişoara. Un ultim balans pe care l-aş menţiona este cel al luminii: lumina ambientală, care scaldă peisajul, se combină plăcut cu cea artificială, concentrată cu precădere asupra subiectului. Astfel, privirea este încântată de cadru şi de detaliile surprinse, dar este condusă spre punctul culminant, unde preferă să rămână.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F2.8@1/40s, ISO400. Enjoy!

Stare de bine

2011-08-29T03:29:00.000-07:00

În timp ce priveam la fotografia de mai sus şi mă gândeam ce titlu să dau acestei postări, am avut sentimentul unei... stări de bine. De fapt, n-a fost un sentiment personal, ci unul transmis de fotografia în sine. Chiar dacă n-aş fi ştiut că în timpul sesiunii foto în oraş era o temperatură caniculară, am fost captivat de prospeţimea pe care acest portret o redă: apa curată, cristalină, care scaldă tot ce-i stă în cale, pietrele statornice şi reci, brăzdate pe alocuri de şuvoaie, frunzele umede, a căror culoare indică apropierea toamnei şi, nu în ultimul rând, domnişoara relaxată şi senină, care se bucură de confortul naturii. Această prospeţime, cumulată cu lumina care se răsfrânge ici şi colo în peisaj şi culorile complementare, transmite „starea“ despre care am vorbit la început.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200mm, F8@1/4s, ISO400. Enjoy!

Nostalgie

2011-08-12T06:28:00.000-07:00

Ultima achiziţie pe care am făcut-o în domeniul foto este aparatul de mai sus. L-am cumpărat cu un sentiment de nostalgie pentru timpurile nu demult trecute. Atunci, când aceste aparate erau în vogă, nu practicam fotografia şi deci n-am avut privilegiul să folosesc vreunul. Acum însă, cu o investiţie minimă, mă voi putea întoarce, într-un fel, în trecut. Nu rămâne decât să achiziţionez filmele speciale, a căror producţie a reînceput recent după o pauză de mai mulţi ani, mulţumită unui proiect temerar, şi să dau drumul creativităţii. Fiind un aparat minimalist, cu extrem de puţine reglaje, singurul lucru care poate face ca fotografiile rezultate să fie reuşite este creativitatea utilizatorului. Astfel, în calitate de utilizator, voi încerca să-mi folosesc această latură cât mai bine. Dacă voi reuşi să fiu creativ sau nu vor judeca cei care vor vedea fotografiile, de exemplu, voi, cititorii acestui blog ;-)

Cei interesaţi de modul în care se fabrică filmele speciale menţionate mai sus, precum şi de proiectul amintit (The Impossible Project), urmăriţi următorul link.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F11@1/250s, ISO400. Enjoy!

Vă place alb-negru?

2011-08-04T14:36:00.000-07:00

Există o asemănare intenţionată între titlul acestei postări şi numele filmului de odinioară „Vă place Brahms?“ (Goodbye Again), care i-a avut în rolurile principale pe Ingrid Bergman şi Yves Montand. Şi aceasta pentru că există o asemănare între fotografia de mai sus şi ecranizarea din 1961. Fără a avea prea multe pretenţii, pot spune că cele două se aseamănă datorită accentului care s-a pus, în ambele cazuri, pe lumină. Lumina a avut rolul de a „sculpta“ personajele şi a le scoate în evidenţă trăsăturile ori stările de spirit. A avut rolul de a defini texturile şi a da profunzime imaginii. De asemenea, a avut rolul de a conduce privirea spre elementele importante. Nu în ultimul rând lumina a avut rolul de a umple golul lăsat de lipsa culorii. Dacă acum 50 de ani culoarea a lipsit şi datorită tehnicii, astăzi ea lipseşte numai datorită opţiunii autorului.

Deşi această fotografie a fost făcută color, când am eliminat culoarea am înţeles că aceasta era, de fapt, în plus. Am decis deci să rămână astfel şi, dacă tot a avut un aer de portret clasic, am folosit un decupaj pătrat. Deci vă place alb-negru?

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200mm, F5.6@1/13s, ISO400. Enjoy!

Creaturi (de zi şi de noapte)

2011-07-24T14:34:00.000-07:00

Fiindcă e sezonul concediilor, m-am gândit să postez fotografii cu creaturi pe care le întâlnim (ori le observăm cu precădere) atunci când ieşim în natură. Libelula din imaginea de mai sus, de exemplu, are o largă răspândire şi trăieşte pe frunzişul de pe malurile apelor. Am fotografiat-o lângă un pârâu.
Întrucât nu am avut obiectivul ideal pentru insecte atât de mici şi neastâmpărate, mi-a trebuit multă răbdare şi o oarecare dedicare ca să o surprind. Evident am urmărit şi o compoziţie corespunzătoare. Înainte ca libelula să-şi ia zborul am reuşit să fac vreo patru fotografii, din care cea mai reuşită este cea de sus.

Apoi, când s-a lăsat noaptea, am început să fotografiez insectele care fuseseră atrase de lumina becului de pe terasă. Dintre toate molia din fotografia de mai sus mi s-a părut cea mai interesantă. Probabil că în realitate ea este puţin mai mare decât unghia unui deget. Însă privită de aproape - de data aceasta printr-un obiectiv special, având ataşată o lentilă de mărire - ne surprinde prin complexitatea şi frumuseţea ei.

Cele două fotografii sunt totodată în contrast. Prima prezintă o insectă activă ziua, cea de-a doua, o insectă de noapte. Prima urmăreşte, ca şi compoziţie, regula celor trei, a doua are o compoziţie simetrică. Prima este realizată la lumina naturală, pentru a doua am folosit lumina artificială. Prima are o paletă de culori vii, a doua are tonuri omogene şi închise. Mărturisesc că acest constrast îmi place şi mă ajută să apreciez mai mult fiecare dintre cele două fotografii. Enjoy!

La cireşe

2011-07-09T04:43:00.000-07:00

Îmbrăcată în costumul său popular, o fetiţă drăguţă de la ţară se odihneşte la umbra unui cireş alături de coşul plin cu roadele pe care tocmai le-a cules... Cel puţin aceasta este ideea pe care fotografia de mai sus o transmite şi cred că o face destul de bine. Dar oare cum au fost lucrurile în realitate?

Ei bine, n-au fost chiar aşa. Mai întâi, fetiţa drăguţă nu e de la ţară, ci de la oraş, iar costumul nu-i al său, ci al bunicii ei. Este adevărat, îi vine foarte bine, iar dacă va fi cuminte, poate că bunica i-l va da cu totul ;-) Apoi, „cireşul“ la umbra căruia s-a făcut acest portret este, de fapt, un... prun (cunoscătorii trebuie să-şi fi dat seama de acest lucru, observând scoarţa pomului). De asemenea, roadele au fost culese de altcineva, deşi a participat şi fetiţa, pentru că e foarte greu să umpli un asemenea coş (credeţi-mă pe cuvânt...). Şi în final, ceea ce de la început aţi crezut că sunt „cireşe“ (titlul postării nu este întâmplător) sunt, de fapt, vişine!

Închei această postare în speranţa că v-a adus un zâmbet pe buze şi că, de acum înainte, când veţi privi o fotografie, vă veţi întreba: „Oare cum au fost lucrurile în realitate?“

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F6.3@1/250s, ISO200. Enjoy!

Professional Photographer - Iunie, 2011

2011-07-04T01:42:00.000-07:00

Fotografia cu care am câştigat concursul organizat de Lumiquest a apărut, ca reclamă, în revista Professional Photographer, ediţia din iunie, 2011. Revista nu poate fi văzută online, cel puţin deocamdată. Deci am fotografiat-o, ca s-o împărtăşesc cu voi. Sunt onorat să am publicate aici atât portretul ca atare, cât şi un citat, care în româneşte sună cam aşa: „Pentru mine, lumina e totul... inensitatea, culoarea, direcţia şi... umbrele. Folosesc Lumiquest Softbox III pentru că e accesoriul potrivit.“ Enjoy!

Mini-vacanţă

2011-06-21T14:50:00.000-07:00

Printr-un fericit concurs de împrejurări, prin harul lui Dumnezeu, am avut parte de o mini-vacanţă împreună cu familia. Evident, am făcut fotografii în locurile pe unde am umblat, ca peste ani să ne amintim cu drag de această experienţă. M-am gândit să postez câteva dintre fotografii şi să vorbesc puţin despre ele. De exemplu, portretul de mai sus a fost realizat într-un loc cunoscut nouă, la o cotitură a râului Arieş. Se pare că fiul nostru are o strânsă legătură cu apa ;-) Pe lângă faptul că îi place foarte mult să înoate, cele mai reuşite portrete ale lui sunt în ori lângă apă.

Fiindcă fiica noastră nu a vrut să intre în apă, am fotografiat-o pe o punte ce traversează râul. Adevărul este că apa era destul de rece.

Şi fiindcă fraţilor le şade bine laolaltă (iar nouă, părinţilor, ne place să-i vedem astfel), le-am făcut câteva portrete împreună, nu departe de locurile unde i-am fotografiat separat.

Din nou împreună, de data aceasta pe una din stâncile dintre care porneşte căderea de 15 metri a cascadei Vârciorog. Lumina naturală a fost superbă şi am încercat să o folosesc cât mai eficient.

Jos, în cascadă, sunt eu, fotografiat de Ramo. Fiindcă îmi place apa rece în zilele călduroase de vară, n-am rezistat să stau deoparte.

Într-un cadru mult mai liniştit, pe vale în jos, mama şi fiica iau un repaus. Atât peisajul, cât şi atmosfera sunt extraordinare.

La întoarcere, Dumnezeu ne-a oferit un cadou vizual cu totul deosebit: un curcubeu uriaş, care nu numai că „s-a lăsat“ fotografiat, ci ne-a şi însoţit ultimii kilometri până acasă.

Pe curând.

Culoare, lumină, expresie

2011-06-07T14:57:00.000-07:00

În postarea precedentă am menţionat că mă îndrept într-o oarecare direcţie în ce priveşte portretele făcute în natură. Aici doresc să mai împărtăşesc câteva lucruri despre această direcţie.

În primul rând, sunt din ce în ce mai convins că în fotografie, pe lângă lumină şi compoziţie, culoarea joacă un rol foarte important. O fotografie reuşită trebuie să aibă culorile potrivite. Şi când spun „potrivite“ nu mă refer la un anumit standard, ci la felul în care acestea se îmbină cu celelalte elemente. Evident, pentru a se îmbina ori potrivi în imaginea finală, ele trebuie să pornească de la un standard - adică, roşul să fie roşu, albastrul să fie albastru, verdele să fie verde etc.

În al doilea rând, sunt conştient că mai am mult de lucru la capitolul lumină. Dacă la început luminile secundare erau foarte evidente (atrăgând atenţia asupra lor) în fotografiile pe care le realizam, acum mă străduiesc să le folosesc cu mai multă precauţie, încercând să creez o atmosferă cât mai naturală.

În al treilea rând vorbim despre expresia subiectului. Aici sunt foarte multe de spus, dar mă voi limita la aspectul următor: pentru ca un portret să fie reuşit, expresia nu trebuie să fie doar naturală, ci şi dramatică. Trebuie să fie cât mai departe de banalul „Zâmbiţi, vă rog!“

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F4@1/250s, ISO250. Enjoy!

Prietenie

2011-05-25T14:05:00.000-07:00

Fiindcă nu aş vrea să treacă luna mai (luna mea favorită, de altfel) fără să postez încă o imagine în care predomină florile, m-am gândit să vă împărtăşesc portretul de mai sus. Mărturisesc că mi-a plăcut fotografia de când am văzut-o pe LCD-ul aparatului. Fetele au interacţionat în mod natural, lăsând să se vadă o prietenie sinceră, iar expresia lor de aici este mai mult decât grăitoare. Florile care le înconjoară şi soarele care apune în fundal completează compoziţia, dându-i substanţă, profunzime şi culoare. Am fost însă surprins când am văzut fotografia pe monitorul calculatorului, unde am putut schimba nuanţa florilor, şi astfel imaginea în ansamblu a avut un şi mai mare impact. Am adăugat-o la portofoliu pentru că indică limpede direcţia în care vreau să merg în ce priveşte portretele realizate în natură. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F5.6@1/250s, ISO250. Enjoy!

La locul de muncă

2011-05-11T09:31:00.000-07:00

După mai multe postări (şi imagini) despre flori, graţie sau talent, am considerat că e oportun să schimb puţin direcţia, prezentând o fotografie cu totul diferită. Aceasta face parte dintr-un proiect mare, pe care l-am realizat cu câtva timp în urmă pentru o companie autohtonă (detalii în curând). Misiunea mea a fost să realizez un portofoliu al firmei, care să includă, alături de imagini cu clădiri, utilaje etc., fotografii cu angajaţii la locul lor de muncă.

Ce se vede mai sus este un portret al unui şef de secţie. El este îmbrăcat în echipamentul său obişnuit şi se află într-un loc pe unde trece des în timpul unei zile de lucru. Având destul de mulţi oameni în subordine, trebuie să se asigure că toate compartimentele secţiei funcţionează bine. I-am răpit 10 minute din timp (ei bine, poate un pic mai mult) ca să-i fac această fotografie. Dacă vă întrebaţi ce se vede în partea inferioară a imaginii, este ceea ce se întâmplă atunci când deschizi uşa unei camere frigorifice în care temperatura este de -20°C!

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 18-200mm, F5.6@1/60s, ISO400. Enjoy!

Primele impresii

2011-05-03T15:52:00.000-07:00

A sosit şi momentul să vă împărtăşesc primele impresii despre concursul de gimnastică despre care am scris în postarea trecută. Nu o voi face însă prin cuvinte (nu mă pricep la acest sport, şi nici nu-mi propun să fac o evaluare a concursului), ci prin fotografiile pe care le-am făcut la acest eveniment.

După cum se poate vedea în fotografia de mai sus, graţia şi performanţa au fost la rang înalt. Am ales această
imagine ca fiind reprezentativă datorită dinamismului pe care îl transmite. Detenta gimnastei, precum şi unghiul din care a fost surprinsă o poziţionează deasupra arbitrelor, astfel încât ea domină întreaga compoziţie. Pe planul opus se află mingea, în contrabalans, care indică faptul că sportiva e preocupată nu doar de salt, ci şi de mânuirea unui obiect aflat într-o continuă mişcare.

Mai jos sunt câteva imagini cu sportivele de la CSM Arad, care, pe de altă parte, s-au clasat foarte bine la acest concurs. Enjoy!

Graţie şi performanţă

2011-04-27T14:53:00.000-07:00

Sâmbătă, 30 aprilie 2011, sunteţi invitaţi la sala de sport a Universităţii „Aurel Vlaicu“ din Arad, unde va avea loc concursul internaţional de gimnastică ritmică „Cupa CSM“. Vor concura sportive din ţară şi din străinătate şi se anunţă a fi o competiţie frumoasă. Se va extinde pe întreg parcursul zilei, iar intrarea este gratuită. Participând veţi avea ocazia să admiraţi graţia şi performanţa concurentelor şi veţi susţine prin prezenţa dv. acest sport.

Pe cei care nu sunteţi din zonă ori nu aveţi posibilitatea să veniţi la eveniment, vă invit să urmăriţi postările de pe blog, care cu siguranţă vor reda, într-un fel sau altul, fragmente de la concurs. Pe curând!

Cristos a înviat!

2011-04-23T07:14:00.000-07:00

Vă urez tuturor un sincer „Cristos a înviat“. Iar prin această expresie înţeleg următoarele: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mesia profeţit din vechime, S-a întrupat pe pământ şi a trăit o viaţă fără păcat, respectând întrutotul Legea lui Dumnezeu; cu toate acestea, El nu a fost primit de oameni, ci a fost respins, batjocorit şi, în cele din urmă, răstignit pe o cruce; a murit, iar după trei zile a înviat, întocmai cum profeţise; a murit pentru păcatele poporului Său şi a înviat pentru că Dumnezeu I-a acceptat jertfa; în virtutea acestei jertfe, oricine crede în El este mântuit, adică are păcatele iertate şi raiul asigurat.

De aceea lumea aceasta şi tot ce se întâmplă în ea are sens. De aceea imagini precum cele de mai sus au sens. De aceea viaţa unui păcătos mântuit prin har are sens. Cristos a înviat!

Floare de primăvară

2011-03-28T13:54:00.000-07:00

Ca primă fotografie de primăvară am ţinut să postez, evident, una ce reprezintă un semn distinctiv al acestui anotimp, cum ar fi o floare. Deşi nu sunt specialist în fotografierea florilor, mărturisesc că îmi place foarte mult să le surprind în obiectiv. De data aceasta însă plăcerea a fost şi mai mare, deoarece am testat un nou obiectiv, care se află de acum în „arsenalul“ meu. Este vorba de Lensbaby Composer (mai multe informaţii şi datele tehnice ale acestui obiectiv le puteţi găsi aici). Deşi necesită o oarecare obişnuinţă şi o mare atenţie la focalizare - având doar focalizare manuală - folosirea acestui obiectiv este pură plăcere. În combinaţie cu sentimentul de bine şi natura trezită la viaţă în mijlocul căreia am lucrat, a ieşit fotografia de mai sus. Ţin să menţionez că aceasta nu a fost modificată. I-am aplicat doar o mică intensificare a culorilor, claritate şi vignetare. Detalii: Nikon D300, obiectiv Lensbaby 50mm, F4 @ 1/500s, ISO 200. Enjoy!

Tonuri

2011-03-15T13:52:00.000-07:00

Trebuie să recunosc că la portretul de mai sus, realizat foarte recent, îmi plac în mod deosebit tonurile. Nu că acestea ar fi singurul punct de atracţie, dar se remarcă mai mult ca în alte fotografii. Deşi au fost accentuate în postprocesare, ele redau totuşi în mare parte atmosfera în care am lucrat. De data aceasta am folosit doar lumina naturală. Am conceput reflexia apei ca fundal şi am poziţionat subiectul asfel încât să surprind o reflexie şi în ochelari. Dacă iau în considerare şi postura adolescentului şi designul de pe tricou, pot spune că am realizat o fotografie modernă, interesantă şi, datorită omogenităţii ei, plăcută la vedere. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F4@1/100s, ISO400. Enjoy!

Studioul meu

2011-03-01T04:25:00.000-08:00

De mult timp m-am tot gândit cum ar trebui să arate studioul meu şi ce ar trebui să cuprindă. Se pare că mi-au lipsit ideile - lucrul cel mai important, nu-i aşa? Ei bine, acum că am găsit acest video şi am văzut cum se face, o să-mi construiesc şi eu unul la fel. Şi soţia mea este de acord, aşa că n-ar trebui să am nicio problemă. E atât de simplu!

Sau poate rămân totuşi la studioul naturii ;-)

Bucurie

2011-02-21T02:47:00.000-08:00

Am intitulat această postare după elementul principal care trebuie observat la fotografia de mai sus.

Bineînţeles, când am realizat acest portret am avut în vedere în primul rând lumina. Am urmărit ca aceasta să fie cât mai plăcută şi să vină din unghiul cel mai potrivit - să nu atragă atenţia asupra ei însăşi. Pentru aceasta am folosit două bliţuri secundare, unul care să imite lumina de la fereastră, iar celălalt, lumina de la şemineu. Deşi portretul a fost făcut într-o cameră cu ferestre, iar şemineul a fost real, lumina existentă nu era suficientă.

Apoi am fost atent la compoziţie. I-am aranjat pe copii astfel încât să formeze un triunghi - element compoziţional de impact. Apoi am avut grijă ca focul din şemineu să se vadă în fundal. Am fost atent şi la liniile direcţionale create de cărămizi, care duc privirea spre subiect.

Însă expresia copiilor este punctul forte. Bucuria de pe feţele lor este, parcă, molipsitoare. Ar putea cineva să privească această fotografie, şi să nu zâmbească? Sau care adult, privind-o, nu şi-ar dori să mai poată fi odată ca aceşti copii?

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F2.8@1/200s, ISO400. Enjoy!

Studioul naturii

2011-02-08T15:13:00.000-08:00

După euforia câştigării premiului de la Lumiquest şi plăcutele amintiri evocate de fotografia în cauză (seară petrecută cu familia, apus de soare, vară, scăldat etc.), trebuie să mă întorc la sezonul rece. Doar e februarie! Astfel că am decis să mai postez fotografii cu temă de iarnă, cum ar fi cea de mai sus.

Acesta este un portret al unei talentate gimnaste de la clubul CSM Arad. De data aceasta însă nu am lucrat în sala de antrenament, ci în natură. Este studioul în care îmi place cu adevărat să lucrez. Şi cu toate că uneori condiţiile meteo fac dificilă munca într-un asemenea cadru, eu cred că merită tot efortul. În cazul fotografiei de faţă, îmi amintesc că a fost foarte frig. Totuşi rezultatul este mai mult decât satisfăcător.

Ce-mi place la fotografia de mai sus? Lumina - vine din partea stângă a subiectului şi-i scoate în evidenţă trăsăturile feţei şi detaliile hainelor. Compoziţia - subiectul este plasat în conformitate cu regula treimilor (punctul nodal nr. 3), fiind contrabalansat de capetele de papură (punctul nodal nr. 1). Culoarea - tonuri omogene de gri-albastru, în contrast cu culorile calde ale feţei. Expresia - calm, seninătate şi siguranţă de sine.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200 ED, F5 @ 1/250s. Enjoy!

Premiul Lumiquest 2010

2011-02-02T17:04:00.000-08:00

A sosit momentul să vă dezvălui surpriza pe care am menţionat-o în postarea trecută: prin harul lui Dumnezeu am câştigat marele premiu al concursului de fotografie organizat de Lumiquest! Sunt onorat, surprins şi extrem de bucuros să fiu desemnat câştigător cu portretul de mai sus, pe care l-am intitulat „Băiat ieşind din apă“. Acesta a fost şi va rămâne unul dintre portretele mele favorite, nu doar pentru felul în care este realizat, ci şi pentru că băiatul este fiul meu, Kevin. De acum însă pot spune că este o fotografie reprezentativă pentru mine.

Evident, câştigarea acestui concurs atrage după sine şi alte beneficii. Voi primi un premiu constând în produse de la firme de renume precum LensBaby, LumoPro, Quantum, Op/Tech şi, bineînţeles, Lumiquest. De asemenea, fotografia va apărea în campania publicitară „Cine foloseşte Lumiquest“ în 2011, alături de fotografi renumiţi ca Joe McNally, David Hobby, Nevada Weir, Ian Shive, Dave Black şi alţii. Vedeţi anunţul oficial aici.

În cele din urmă, faptul că am câştigat acest concurs îmi produce un sentiment de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, pentru că a adus la îndeplinire acest lucru, şi mă face să merg înainte mai hotărât ca până acum.

Pe curând.

O nouă (inter)faţă

2011-02-01T03:03:00.000-08:00

Vă anunţ cu bucurie că am lansat noul design al sitului principal. Vi-l recomand cu căldură. Deşi nu este încă 100% funcţional, vă îndemn să-l vizitaţi, făcând click aici. Vă mulţumesc pentru răbdare şi promit că in cel mai scurt timp voi remedia problemele legate de funcţionarea lui. De asemenea, voi integra şi blogul în acesta.

Staţi aproape: peste câteva zile vă voi împărtăşi o surpriză!

Cool blue

2011-01-11T01:09:00.001-08:00

Postarea de azi va fi mai tehnică decât cele obişnuite. Şi aceasta pentru că vreau să spun câte ceva despre modul în care fotografia de mai sus a fost realizată.

Fiind la o sesiune foto cu frumoasa familie din imagine, la un moment dat m-am gândit să realizez un portret mai neobişnuit. Premisa de la care am pornit a fost aceasta: vreau ca totul în jur să fie albastru, rece ca frigul de afară; vreau de asemenea ca fiecare membru al familiei să fie luminat corespunzător şi, evident, în contrast, să aibă culori calde, naturale. Tehnic am mai realizat asemenea fotografii, dar nu cu atâtea persoane în acelaşi cadru. În mod normal aveam nevoie de câte o sursă de lumină pentru fiecare subiect, ceea ce n-am avut. De asemenea, mai exista problema focalizării, întrucât fiecare subiect era pe un plan diferit. Deci cum am procedat?
Singura modalitate de a realiza această fotografie cu o singură lumină secundară a fost să fac mai multe fotografii, pe care apoi să le suprapun în Photoshop. Aşa că am montat aparatul foto pe trepied şi am început procesul.

Mai întâi, am fotografiat cadrul general, după cum se vede în fotografia de mai jos. Acest prim pas nu era absolut necesar, dar l-am făcut totuşi, pentru siguranţă.

Al doilea pas a fost să fotografiez primul subiect, cel din prim-plan.

În al treilea pas am fotografiat al doilea subiect, cel din planul secund.

Apoi am fotografiat al treilea subiect.

În cele din urmă a venit rândul celui de-al patrulea şi al cincilea subiect. În acest caz i-am luminat şi i-am fotografiat împreună. Acest lucru nu pentru că m-am grăbit să termin, ci pentru că am vrut ca părinţii să fie pe acelaşi plan şi împreună. A fost o decizie logică, având în vedere ideea de familie şi poziţionarea subiecţilor în funcţie de vârstă.

Dacă vă întrebaţi cum am reuşit să luminez, să focalizez şi să declanşez aparatul în acelaşi timp, trebuie să mărturisesc că focalizarea şi declanşarea au revenit în sarcina fiului meu. Ca un ~~ucenic~~ asistent de încredere, el mi-a urmat instrucţiunile, focalizând fiecare subiect în parte şi declanşând aparatul foto în timp ce eu am avut rolul de trepied mobil.

Ultimul pas a fost suprapunerea fotografiilor. Acest proces este simplu, deşi trebuie făcut cu atenţie. Riscul este ca trepiedul folosit să nu fie unul foarte bun (cum a fost în cazul meu), iar imaginile să nu se suprapună perfect. Totuşi am reuşit să le manipulez pentru o suprapunere reuşită. Apoi, cu fiecare imagine pe un strat separat, am creat o mască opacă pentru fiecare, după care, cu pensula setată pe culoarea albă, am retuşat fiecare mască până când întreaga familie s-a „reunit“. Enjoy!

Iarna pe uliţă

2011-01-05T14:02:00.001-08:00

Odinioară, în poezia al cărei titlu l-am împrumutat pentru această postare, Coşbuc spunea:

Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coastă vin ţipând

Şi se-mping şi sar râzând;

Prin zăpadă fac mătănii,

Vrând-nevrând.

Fotografia de mai sus ar putea fi o reprezentare vizuală a acestei strofe. Pe „uliţa“ înzăpezită e unul dintre copiii care s-au împins şi au sărit şi au râs. Acum, pentru o clipă, s-a oprit. Poate ca să-şi tragă răsuflarea. Sau poate ca să le spună celorlalţi: „Hei, faceţi şi voi la fel ca mine!“ Dar nu va sta mult aici. Se va ridica şi va porni din nou prin zăpadă, făcând mătănii... aşa... vrând-nevrând.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200 ED, F5.6 @ 1/80s. Enjoy!

Fotografii selectate - 2010

2010-12-28T01:53:00.000-08:00

Acum, la sfârşit de an, am găsit potrivit să închei cu o recapitulare a fotografiilor selectate din anul 2010. Evident, am făcut mult mai multe - atât portrete, cât şi fotografii de nuntă -, însă despre majoritatea celor incluse în aceste slideshow-uri am vorbit pe parcursul anului, pe măsură ce le-am realizat, şi vă sunt cunoscute. Enjoy!

Portrete

Fotografii de nuntă

A venit iarna!

2010-12-10T13:43:00.001-08:00

Poate că unii dintre voi v-aţi fi aşteptat ca la o postare cu un atare titlu să ataşez o fotografie făcută undeva la munte, cu brazi încărcaţi de zăpadă, copii la săniuş, schiori pe pârtie şi ţurţuri la cabanele ce se pot întrezări în fundal. Ei bine, poate că voi face acest lucru în viitor :-) Acum însă am ales să prezint o fotografie care vorbeşte despre ce se întâmplă în casă atunci când afară e frig şi ninge. Deşi în realitate a fost făcut înainte de venirea zăpezii, acest portret vorbeşte atât de mult despre atmosfera caldă şi plăcută din interior, în contrast cu ceea ce ar putea fi afară. Copiii răsfoiesc liniştiţi o carte ilustrată, aproape de şemineul ce radiază căldură şi lumină, într-un cadru asemănător cu cele din poveşti. De fapt, aceasta este ideea pe care am dorit să o transmit atunci când am realizat fotografia. De la compoziţie până la iluminat, am vrut ca totul să redea această atmosferă. Am aşteptat însă momentul potrivit ca să o postez. Afară tocmai a început să ningă lin. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F2.5 @ 1/80s, ISO 400. Enjoy!

Lumină pentru doi

2010-11-27T12:26:00.001-08:00

Portretul de nuntă de mai sus a fost realizat într-o sesiune foto TTD. De câteva postări am scris despre avantajele oferite de cardrele naturale, aşa că n-o să mai vorbesc despre acestea. În schimb, aş vrea să spun câte ceva despre lumină. După cum se poate observa cu uşurinţă, lumina principală sau lumina-cheie care se răsfrânge asupra mirilor vine din partea stângă a camerei foto. Aceasta este redată de un bliţ secundar, introdus într-un softbox Lumiquest III. A doua lumină, cea de contur (tot un bliţ secundar), este mai puţin sesizabilă şi este aşezată în spatele miresei. A treia sursă de lumină este cea naturală.

Proporţia surselor de lumină, oricâte ar fi acestea, poate fi controlată cu uşurinţă şi depinde de „gustul“ fotografului. În cazul fotografiei de mai sus, am ales ca lumina naturală să nu facă altceva decât să „deschidă umbrele“, adică, să facă vizibile detaliile care-i înconjoară pe miri. Lumina-cheie oferă o expunere bună, creând în acelaşi timp umbrele atât de importante ale compoziţiei. În ce priveşte lumina de contur, ei bine, aceasta luminează voalul miresei şi dă un oarecare contur celor doi. Mi-aş fi dorit totuşi ca aceasta să fie mai intensă. Data viitoare voi fi mai atent :-) Vedeţi mai multe aici.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F4.5 @ 1/50s. Enjoy!

Pe şosea

2010-11-18T07:07:00.001-08:00

În ultima postare am publicat o fotografie şi am scris despre cadrul informal. La fel voi face în această postare, precum şi în cea care urmează. Cred că aceste fotografii sunt de multe ori mai interesante decât cele făcute în studioul clasic. Evident, nu vreau să neg valoarea studiourilor. Totuşi cred că fotografiile realizate într-un mediu natural, atât cele de nuntă, cât şi cât şi portretele, ne încântă privirile prin varietatea detaliilor pe care le conţin.

În fotografia de mai sus un detaliu care-mi place este asfatul şi textura aspră a acestuia. De asemenea, îmi place vegetaţia de pe margini şi cea din spate. Îmi plac norii din fundal. Toate aceste elemente îi înconjoară pe cei doi miri, îndreptându-ne atenţia asupra lor. De aici şi poziţionarea centrală a acestora. Iar faptul că atât mirele, cât şi mireasa sunt desculţi nu face decât să amplifice impactul imaginii în ansamblu. Vedeţi mai multe fotografii din această serie aici.

Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200 ED, F4@1/80s. Enjoy!

Informal

2010-11-11T10:08:00.001-08:00

Am intitulat această postare „Informal“ nu pentru că fotografia de mai sus ar avea vreo legătură cu arta informală, ci datorită cadrului în care ea a fost realizată. Cred că nu este prima dată când recunosc că asemenea cadre îmi plac cel mai mult. E limpede că acestea sunt, în cele mai multe cazuri, departe de oraşe şi de aglomeraţia caracteristică zonelor urbane. Liniştea şi frumuseţea înconjurătoare oferă nu doar condiţii ideale de lucru, ci şi elemente compoziţionale de excepţie. „Studioul“ naturii este întotdeauna cel mai frumos şi mai bine dotat. Elementele pe care acesta ni le pune la dispoziţie sunt dintre cele mai variate. Lumina, deşi nu o putem controla, o putem folosi eficient. În ce priveşte oamenii care sunt fotografiaţi (în cazul de faţă, mirii), ei sunt relaxaţi, spontani şi plini de voie bună. La urma urmei, e un cadru informal. Vedeţi mai multe aici. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200 ED, F3.2@1/80s. Enjoy!

Planul secund

2010-10-27T12:31:00.001-07:00

Am ales să postez această fotografie din mai multe motive. În primul rând, pentru noutate: a fost făcută la una dintre nunţile pe care le-am fotografiat recent. În al doilea rând, pentru că reflectă stilul fotojurnalist, un stil care îmi place din ce în ce mai mult şi pe care încerc să-l promovez. În al treilea rând, pentru planul secund.

Deşi din punctul de vedere al compoziţiei această fotografie are mai multe elemente de interes, cum ar fi mirii, care conduc alaiul, copacii, care-l încadrează, sau artificiile, care împrăştie lumină, ceea ce-mi place mai mult este planul secund. Aici vornicul este surprins într-un moment inedit. Ce face el, de fapt? Poate că îşi încălzeşte lichidul bahic la focul de artificii. Sau poate că este curios cum se văd scânteile prin sticlă. Indiferent care ar fi răspunsul, important este că acţiunea lui captează atenţia, devenind elementul compoziţional principal. Cred că fără acesta fotografia de mai sus ar fi una oarecare. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F2.8 @ 1/250s, ISO 640. Enjoy!

Acţiune, performanţă, frumuseţe

2010-10-14T13:59:00.000-07:00

La înălţime

2010-10-01T00:04:00.001-07:00

Am realizat fotografia de mai sus la o nuntă care a avut loc recent în Arad. Recepţia fiind literal la înălţime, mi s-a părut potrivit să intitulez astfel postarea de faţă. Ne-am aflat la etajul 11 al unui renumit hotel din centru, de unde perspectiva asupra oraşului este minunată, atât ziua, cât şi noaptea. Şi fiindcă s-a întunecat până când am reuşit să-i „răpesc“ pe miri de la invitaţi, am făcut un portret rapid de noapte. Mirii au fost relaxaţi, făcând abstracţie, pentru moment, de ce se petrecea în jurul lor. Evident, fără luminile oraşului, care să contrabalanseze imaginea lor, această fotografie ar fi incompletă. Dar astfel cred că este una reuşită, ce merită văzută. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F2.5 @ 1/40s, ISO 640. Enjoy!

După antrenament

2010-09-21T23:20:00.001-07:00

În postarea precedentă am scris despre o sesiune foto pe care am făcut-o la sala de sport cu gimnastele de la CSM Arad. Ei bine, portretul de mai sus face şi el parte din sesiunea respectivă. Diferenţa este însă, aşa cum se poate vedea, că acesta a fost realizat după antrenament, într-o manieră mult mai relaxată. Sunt prezente totuşi elemente care redau atmosfera sălii de sport, cum ar fi poarta de fotbal sau mocheta. Lumina difuză ce se răsfrânge pe podea şi conturează subiectul, precum şi tonalitatea culorilor vorbesc şi ele despre atmosfera de acolo. Îmi place această fotografie (fapt pentru care am şi incus-o în portofoliul personal) şi datorită unor detalii care vin în completarea celor descrise mai sus: cipicii care au rămas pe picioarele gimnastei şi banda adezivă de pe mochetă. Toate acestea transmit, printre altele, un mesaj puternic şi delicat în acelaşi timp: pasiune. De altfel, gimnasta din fotografie este multiplă campioană naţională şi are bune rezultate pe plan internaţional. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F2.8 @ 1/60s. Enjoy!

La sală

2010-09-13T13:31:00.000-07:00

De curând am avut oportunitatea să fotografiez talentatele gimnaste de la secţia de gimnastică ritmică a CSM Arad. Aptitudinile acestora sunt impresionante. Dar mai impresionant este efortul pe care ele îl depun în fiecare zi la sală. Antrenamentele sunt grele, necesitând muncă multă, rezistenţă şi perseverenţă. Totuşi aceste gimnaste nu dau înapoi. Sunt hotărâte să facă totul pentru a avea cele mai bune performanţe. Şi apoi sunt în grija unei antrenoare cu o mare pasiune pentru acest sport.

În ce mă priveşte pe mine pot spune că mi-a făcut plăcere să lucrăm împreună şi sunt mulţumit de fotografiile care au rezultat. Imaginea de mai sus reprezintă un rezumat al sesiunii foto, care va căpăta formă tipărită şi care se va găsi în curând în sala de sport.

Îmi place mult să citesc

2010-09-01T01:56:00.001-07:00

Fotografia de mai sus reflectă titlul pe care l-am ales pentru această postare. Am realizat-o cu câteva zile în urmă, cu ocazia vizitei pe care am făcut-o unor prieteni apropiaţi. Evident, aceasta este una din multele fotografii făcute acolo. Totuşi consider că este printre cele mai reuşite. Lumina „cade“ în mod natural, accentuând trăsăturile frumoase ale feţei şi părul ondulat. Totodată aceasta se răsfrânge şi pe lemnele din fundal, dar nu cu aceeaşi intensitate. Trandafirul rupe monotonia culorilor (dacă era cazul) constituind un element de interes. Linia diagonală creată de lemne şi copaci şi culoarul luminos din dreapta-sus completează compoziţia. În cele din urmă, poziţia şi naturaleţea subiectului fac ca acest portret să fie unul cel puţin interesant. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F2.8 @ 1/50s, ISO 400 Enjoy!

TTD II

2010-08-16T15:23:00.001-07:00

Spuneam într-o altă postare despre sesiunile „Trash The Dress“ că îmi fac o deosebită plăcere. Am constatat însă, spre bucuria mea, că acestea sunt şi pe placul mirilor. Fotografia de mai sus a fost realizată, evident, în cadrul unei asemenea sesiuni foto, în care atât eu, cât şi mirii ne-am distrat de minune. Partea frumoasă a fost că am putut realiza astfel fotografii unice, în care cei doi au fost foarte naturali. Am reuşit să surprind, zic eu, nu doar cadre mai neobişnuite pentru fotografia de nuntă, ci şi sentimente şi trăiri. Mirii s-au implicat întrutotul, venind chiar cu sugestii interesante, iar rezultatul a fost unul mai mult decât satisfăcător. Alte câteva fotografii din această serie puteţi vedea aici. Pentru fotografia de mai sus, detaliile sunt următoarele: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F3.5 @ 1/40s. Enjoy!

Fotocarte

2010-08-06T06:14:00.000-07:00

Am realizat fotografiile de mai sus cu câtva timp în urmă la Bucureşti, cu ocazia unei sesiuni foto de absolvire. Atunci am postat una dintre acestea şi am vorbit despre ea aici. Recent însă le-am inclus în două fotocărţi, una pentru client şi una pentru mine. Calitatea imprimării şi a copertei este deosebită, lucru care face ca acest tip de albume să fie din ce în ce mai popular. Un alt avantaj al acestora este că fotografiile (imaginile) sunt tipărite direct pe filele cărţii, putându-se astfel realiza un design unic pentru fiecare. Ce se vede mai sus este varianta electronică a fotocărţii. Enjoy!

Contre-jour II

2010-08-04T01:45:00.001-07:00

După cum spune şi titlul acestei postări, portretul de mai sus este fotografiat în contralumină. Deşi am mai vorbit despre acest lucru aici, m-am gândit să public această fotografie din mai multe motive. În primul rând, pentru că îmi place foarte mult. Atât lumina, cât şi compoziţia fac ca aceasta să fie una dintre favoritele mele. În al doilea rând, pentru că expresia subiectului este una foarte bună, degajată, transmiţând starea de spirit în care se afla la momentul respectiv. În cele din urmă, pentru că acest contre-jour este realizat nu doar prin supraexpunere, ca în cazul celui din postarea anterioară, ci şi prin compensare cu un bliţ secundar. Deşi efectul nu este atât de dramatic, lumina secundară direcţională este un element de interes. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F4 @ 1/500s. Enjoy!

Secvenţe de la workshop

2010-07-21T02:13:00.000-07:00

În întâmpinarea mirelui

2010-07-10T01:20:00.001-07:00

Ploaia, de regulă, nu este dorită la o şedinţă foto, cu atât mai puţin în ziua nunţii, când se fac nenumărate fotografii. Eu sunt însă printre cei cărora le place ploaia, chiar la sesiunile foto ori la nunţi. Lăsând la o parte discomfortul pe care-l poate crea uneori şi pericolul ca aparatul foto sau obiectivele să se strice, ploaia este o binecuvântare. Din punct de vedere fotografic, primul avantaj al ploii este lumina care o însoţeşte. Aceasta este difuză (trecând prin norii care acoperă cerul) învăluie totul şi intensifică culorile. Un al doilea avantaj este efectul pe care stropii de ploaie îl pot avea într-o compoziţie. Puţină creativitate, şi poţi face minuni. Al treilea avantaj, dar nu ultimul, este acela că nu mulţi fac fotografii în asemenea condiţii. Deci ai oportunitatea să realizezi fotografii care ies din tipar.

Fotografia de mai sus a fost realizată în asemenea condiţii: o ploaie măruntă şi continuă, lumină superbă, atmosferă deosebită. Aici mireasa se îndreaptă către mirele care o aşteaptă la capătul aleii. Evident, el este întors cu spatele şi se va întoarce doar atunci când mireasa ajunge lângă el. Întâlnirea va fi una deosebită, plină de emoţie şi fericire. Vor fi clipe de neuitat! Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200mm, F2.8 @ 1/320s, ISO 400. Enjoy!

Lumină continuă

2010-07-05T07:30:00.001-07:00

Am realizat acest portret în cadrul unui workshop susţinut de 4K - Broadcast Solutions, intitulat „The Two Faces of Light“ (Cele două feţe ale luminii) şi care a avut loc de curând la Arad. Printre lucrurile prezentate aici s-au numărat nişte reflectoare profesionale concepute în principal pentru producţia video, dar care pot fi utilizate şi în domeniul fotografic, producând o lumină constantă de 3200 de grade Kelvin. Evident, acestea mi-au stârnit imediat interesul. Spre bucuria mea, mi s-a permis - nu numai mie, ci şi celorlalţi fotografi participanţi - să urc pe scenă şi să folosesc echipamentele prezentate.

Astfel, mi-am setat balansul de culoare al aparatului foto la 3200 K (mai exact 3230), am poziţionat reflectoarele şi am început să lucrez.

A fost o experienţă interesantă, întrucât am lucrat pentru prima dată cu lumină artificială continuă - de regulă, lucrez cu bliţuri dedicate. A trebuit să folosesc un obiectiv rapid şi să mă adaptez noilor condiţii de lucru. Iată rezultatul:

Fotografia de mai sus a fost făcută folosind cinci surse de lumină, după cum urmează: două reflectoare Dedolight 150W în spatele modelului, un reflector Dedolight 4X150W + Dedoflex Octodom, cu o diagonală de aproximativ 1,5 m, în partea stângă a modelului, un reflector Dedolight de 150W + Softbox cu o diagonală de aproximativ 0,4 m în partea dreaptă a modelului şi o Proiecţie Dedolight D81 în spatele camerei, care a creat umbrele de pe fundal. Destul de simplu... nu?

În fotografia de mai jos se vede, parţial, poziţionarea reflectoarelor şi distanţa acestora faţă de model.

Apoi am folosit doar două surse de lumină, respectiv Dedolight 4X150W + Dedoflex Octodom şi Proiecţie Dedolight D81.

Pentru portretul de mai jos am folosit o singură sursă, şi anume Dedolight 4X150W + Dedoflex Octodom.

Aici am folosit, de asemenea, un reflector şi un „gobo“ pentru fundal.

Am lăsat la urmă una dintre fotografiile favorite de la acest workshop. De data aceasta am ataşat reflectorului un gel Rosco pentru efect.

Forme

2010-06-25T01:56:00.001-07:00

Fotografia de nuntă de mai sus, realizată la o cununie civilă, urmăreşte să redea starea de spirit a evenimentului. Ceea ce măreşte interesul de această dată sunt însă formele care apar în compoziţie. Forma principală, un romb, lasă să se întrevadă emoţia şi bucuria celor doi. Forma secundară, un triunghi, conturează pe de altă parte câteva detalii. De asemenea, micile forme din colţurile stânga-jos şi dreapta-sus întrerup monotonia albului, aducând echilibru. Luată în ansamblu, această fotografie este mult mai interesantă astfel, făcută prin grilaj, decât ar fi fost făcută fără niciun „obstacol“ în faţă. Ce ziceţi? Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F5.6 @ 1/100s. Enjoy!

Singur pe drum

2010-06-15T01:34:00.001-07:00

În fotografia de mai sus rolul principal îl deţine compoziţia. Desigur, compoziţia este un element esenţial al oricărei fotografii, dar uneori ea se remarcă mai bine. Evident, am ţinut cont şi de lumină şi expresie, alte elemente esenţiale ale unei fotografii, dar am acordat o atenţie deosebită felului în care am compus acest portret. Observaţi cum linia orizontului, precum şi cele formate de vegetaţia de pe marginea drumului conduc privirea spre subiect. De asemenea, pata de lumină ce se vede printre copaci în partea de centru-sus a fotografiei indică în jos, adică spre subiect. Astfel că, inevitabil, privirea fuge (şi se opreşte) la băiat. Liniile verticale formate de copaci nu fac decât să sporească interesul compoziţiei. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F16 @ 1/250s. Enjoy!

Închinare

2010-06-02T07:01:00.001-07:00

Oare de câte ori visăm să fim şi noi astfel - liberi, detaşaţi, bucurându-ne de viaţă? În ce mă priveşte pe mine, de câte ori privesc fotografia de mai sus, îmi doresc starea pe care aceasta o transmite. De aceea, uneori simt nevoia să evadez în mijlocul creaţiei, unde mă pot elibera de stresul cotidian şi mă pot linişti, privind în sus - la Dumnezeu. Fiecare dintre noi are nevoie de acest lucru. Iar vestea bună e că oricine îl poate face. Fie că ne aflăm într-un loc frumos, fie că nu, cel mai important e să ne detaşăm de problemele, îngrijorările şi temerile vieţii şi să ne focalizăm la ceea ce este mai important: Dumnezeu şi relaţia noastră cu El. Din nou, în ce mă priveşte pe mine, ştiu că pot avea libertate şi bucurie deplină doar când relaţia mea cu Dumnezeu este bună. Isus a zis: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera“ (Ioan 8:32). Cât de adevărate sunt aceste cuvinte!
Detaliile tehnice ale acestei fotografii, dacă mai contează, sunt următoarele: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F5 @ 1/80s. Enjoy!

Contre-jour

2010-05-29T01:56:00.001-07:00

Am realizat această fotografie în aceeaşi sesiune cu fotografia postată mai jos. De data aceasta însă am încercat să realizez, la cererea persoanei din fotografie, un stil cu totul diferit, care se vede din ce în ce mai des în fotografia modernă. Este vorba de tehnica sau stilul contre-jour sau contralumină. Pentru cei care nu ştiu, această tehnică, după cum sugerează şi numele ei, presupune ca subiectul să fie fotografiat contra luminii, dar nu neapărat să devină o siluetă. Evident, de cele mai multe ori fundalul devine astfel supraexpus, iar în cardru apare acea rază de lumină inegală care măreşte interesul fotografiei. În cazul fotografiei de mai sus aceasta este pata de culoare verzuie, care, e adevărat, mi-ar fi plăcut să fie mai accentuată sau mai definită. Însă nu e uşor să controlezi acest lucru. În ciuda faptului că nu a ieşit exact aşa cum am dorit, personal îmi place fotografia de mai sus şi, de aceea, am decis să o postez aici. Pentru cei care citesc acest blog, vă încurajez să scrieţi la secţiunea „Comentarii“ ce vă place şi ce nu sau, dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să le puneţi. La întrebările la care eu nu vă voi putea răspunde, poate că vă vor răspunde alţi cititori. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F4 @ 1/500s. Enjoy!

Portret la orizont

2010-05-18T02:21:00.001-07:00

Se spune că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Deşi nu sunt de acord în principiu cu această maximă, în unele cazuri, cum ar fi arta fotografică, încălcarea regulilor poate da rezultate neaşteptate. Evident, pentru a fi încălcate, ele trebuie mai întâi să fie cunoscute. Aş spune chiar că nu trebuie doar cunoscute, ci şi însuşite. Una dintre regulile fotografiei este că subiectul nu trebuie să privească în afara cadrului, deoarece îţi conduce privirea în afară, determinându-te astfel să-ţi pierzi interesul. Dar oare acest lucru se întâmplă întodeauna? Dacă expresia, postura sau direcţia privirii subiectului sunt de aşa natură încât te fac să te întrebi: „Oare la ce se uită?“ sau „Oare la ce se gândeşte?“ În esenţă, te întrebi: „Oare ce este dincolo de marginile acestei imagini?“ Uneori întrebări ca acestea, stârnite de subiectul din fotografie - fie că este fotografie de nuntă, fie portret sau un cadru instantaneu -, o fac mai interesantă. Ce părere aveţi despre fotografia de mai sus: se înscrie în categoria imaginilor care stârnesc un asemenea interes? Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F5 @ 1/250s. Enjoy!

Tinker Bell

2010-05-03T01:59:00.001-07:00

Cu ocazia zilei de 1 mai, când toată lumea iese la iarbă verde, am ieşit şi eu împreună cu familia şi prietenii. Evident aparatul foto s-a numărat printre lucrurile care nu trebuia să lipsească din bagaje. Însă un alt lucru necesar a fost, de data aceasta, un articol de îmbrăcăminte mai neobişnuit: rochiţa lui Tinker Bell. Şi aceasta pentru că am vrut să realizez un portret într-o ţinută deosebită şi un cadru deosebit. Printre fotografiile făcute se numără cea de sus, fiind una dintre cele mai expresive. Lumina şi compoziţia sunt foarte aproape de ceea ce am vizualizat dinainte. Însă pe parcursul sesiunii foto interpretarea personajului nu a fost chiar aşa cum m-am aşteptat. Când lucrezi cu copii trebuie să ţii cont că ei sunt... copii, nu actori. De aceea, uneori este bine să fie fotografiaţi aşa cum sunt ei înşişi. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F4 @ 1/250s. Enjoy!

Culoare şi contrast

2010-04-21T23:45:00.001-07:00

În postarea de azi m-am gândit să expun un portret care se remarcă prin culoare şi contrast. Evident, domnişoara din imagine face ca portretul să merite vizualizat. Ba mai mult, atitudinea ei detaşată şi calităţile ei estetice dau viaţă acestei fotografii. Însă când vorbim despre culoare, pereţii cu graffiti excelează. În compoziţiile de acest fel, jocurile de culori oferă printre cele mai bune fundaluri. În funcţie de imaginaţia fiecăruia, se pot obţine efecte interesante, de la folosirea graficii ca atare, conturată şi clară, până la abstractizarea ei, ca în fotografia de mai jos. Faceţi click pe „Continuare“ pentru a o vedea. Enjoy!

Amintiri din Bucureşti

2010-04-16T06:08:00.001-07:00

Am realizat acest portret cu câteva zile în urmă pentru o absolventă de liceu. Fiind de cetăţenie americană, adolescenta din fotografie a dorit ca peste ani să-şi amintească de zilele frumoase petrecute în Bucureşti. Am realizat mai multe fotografii cu temă urbană, dintre care aceasta îmi place deosebit de mult. De la compoziţie, tonurile de culoare şi până la lumini, totul se îmbină în mod amonios. Faptul că am lucrat noaptea a ajutat, evident, prin eliminarea lucrurilor care ar fi putut distrage atenţia, cum ar fi farurile maşinilor aflate în trecere. Nu că acestea nu pot fi elemente interesante, dar în cazul de faţă e mai bine că lipsesc. Din nou, „mai puţin înseamnă mai mult“. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F5 @ 1/8s. Enjoy

La cruce

2010-03-26T03:13:00.001-07:00

Tâlharul de pe cruce trebuie să fi fost cel mai „norocos“ om care a trăit vreodată. El nu fusese decât un tâlhar de doi bani, un ratat. Comisese un delict. A fost găsit ca vinovat şi, ca urmare, a fost răstignit pe cruce; nu mai putea merge nicăieri; ba mai mult, îl aştepta iadul. Totuşi, dintre toţi tâlharii răstigniţi pe crucile de pe dealurile Imperiului Roman, el a ajuns lângă Isus.

Chiar înainte de a muri, înainte de a plonja în abisul eternităţii, în ultimul moment, el a primit darul vieţii eterne. Dacă ar fi murit pe oricare altă cruce, în oricare alt moment sau în orice alt loc, ar fi fost uitat pentru totdeauna. Însă el a murit în locul numit „Golgota“, afară din Ierusalim, pe o cruce aflată lângă cea a lui Cristos. Şi fiindcă se afla acolo, a putut să ceară viaţa eternă şi să audă cuvintele minunate rostite de Isus: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu mine în rai.“

Dacă acesta ţi se pare un noroc, să ştii că tu poţi fi la fel de „norocos“. Tâlharul care s-a căit a primit de la Isus ceva ce şi tu poţi primi. Poţi să-L întâlneşti pe Isus la cruce în acelaşi mod. Doar că nu trebuie să fii răstignit pentru nelegiuirile tale. Dar te vei întreba: „Cum Îl voi întâlni pe Isus?“

Mai întâi trebuie să admiţi că eşti un păcătos, adică unul care trăieşte o viaţă de rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Poate crezi că unui tâlhar care moare pe cruce îi este uşor să admită că e un păcătos. Nu-i chiar aşa. Împreună cu Isus au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la stânga şi altul la dreapta. Însă numai unul dintre ei s-a căit. Celălalt a refuzat să admită că era păcătos. Biblia spune: „Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea [pe Isus] şi zicea: «Nu eşti Tu Cristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!»“ (Luca 23:39).

Tâlharul care a devenit prietenul lui Isus i-a zis celui care nu se căia: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut niciun rău.“ Acesta a recunoscut că era un om păcătos. A admis că era drept să moară pentru păcatele pe care le făcuse, că răstignirea era o răsplată meritată. De asemenea, a admis că păcatele lui au fost o ofensă împotriva lui Dumnezeu, nu doar o crimă împotriva umanităţii. Perspectiva morţii pe cruce i-a produs tema de Dumnezeu. Ascultând vocea conştiinţei, el a admis că era un păcătos ce merita să moară pentru păcatele lui. Ştia că merita nu doar moartea fizică, ci şi moartea spirituală.

Nu poţi merge în rai târând păcatele după tine. Dacă vrei să ajungi acolo, trebuie să admiţi că eşti un păcătos, făcând astfel primul pas spre iertarea păcatelor.

Totodată, trebuie să înţelegi că Isus nu a avut păcat. Acesta este al doilea lucru pe care l-a făcut tâlharul care s-a căit: „...dar omul acesta n-a făcut niciun rău.“ Chiar dacă el însuşi era un păcătos, tâlharul a înţeles că Isus Cristos era fără păcat. Pentru el era evident că Isus nu făcuse niciun rău. Se pare că a înţeles acest lucru în timp ce atârna pe cruce. Care au fost primele cuvinte rostite de Isus pe cruce? „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.“ Tâlharul a auzit aceste cuvinte şi probabil că a fost mişcat de atitudinea iertătoare a lui Dumnezeu, revelată în rugăciunea lui Isus. El a tras concluzia, pe bună dreptate, că omul care se poate ruga astfel pentru duşmanii lui trebuie să fie desăvârşit.

În cele din urmă trebuie să-I ceri lui Isus mântuirea pe care numai El ţi-o poate da. Tâlharul a zis: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta!“ El a cerut mântuirea eternă. Nu a cerut să fie eliberat de necazurile temporare ale acestei vieţi. A cerut o mântuire trainică, permanentă.

Observă cum se adresează el Mântuitorului. Îi spune „Isus“. De regulă oamenii îi spuneau lui Isus „Rabi“ sau „Învăţător“. Însă acest om, un tâlhar condamnat, I s-a adresat pe nume. A vorbit cu El în mod personal, deoarece Îi cerea o mântuire personală.

Când auzim ce i-a răspuns Isus, avem impresia că „rai“ este cuvântul important din această replică. Însă mântuirea nu are de-a face atât de mult cu raiul. Ceea ce Isus ne oferă este superior raiului. Ne oferă o relaţie intimă cu El Însuşi. „Astăzi vei fi cu Mine în rai“, a zis Isus. A fi cu Isus face ca raiul să fie rai. Stând atârnat pe cruce, tâlharul a găsit relaţia pe care o căutase toată viaţa – o relaţie personală, intimă cu Dumnezeul cel viu.

Şi tu poţi avea o asemenea relaţie. Poţi fi la fel de „norocos“ ca tâlharul care s-a căit, deşi Biblia ne învaţă că mântuirea nu este o chestiune de noroc. Mântuirea are de-a face cu harul lui Dumnezeu. Şi tu poţi primi acest har. Îl poţi întâlni pe Isus la cruce, aşa cum L-a întâlnit tâlharul. Dar trebuie să admiţi că eşti păcătos şi să înţelegi că Isus este fără păcat. Apoi trebuie să-I ceri lui Isus să-ţi dea mântuirea eternă şi personală. Dacă vei face aceasta, El îţi va da acelaşi răspuns pe care l-a dat tâlharului: „Adevărat îţi spun... vei fi cu mine în rai.“

(Articol preluat din „The Heart of The Cross“, de James Mongomery Boice şi Philip Graham Ryken.)

Atenţie la... profesionişti!

2010-03-15T00:01:00.001-07:00

Clipul de mai jos e amuzant, dar totodată este un semnal de alarmă pentru mirii care sunt în căutare de fotograf(i) pentru nunta lor. Astăzi, în epoca digitală, când aparatele de fotografiat DSLR sunt din ce în ce mai accesibile, „profesioniştii“ în materie de fotografie de nuntă apar ca ciupercile după ploaie. Dar oare este de ajuns să ai un DSLR cu un obiectiv de kit ca să te dai drept profesionist? Sau contează numai aparatura? Cum rămâne cu experienţa şi atitudinea? Deşi clipul prezentat nu are subtitrare în limba română, cu minime cunoştinţe de limba engleză îl veţi putea înţelege, pentru că, aşa cum spune judecătorul la un moment dat, o imagine face cât o mie de cuvinte. Enjoy!

Portret de băiat

2010-03-09T05:46:00.001-08:00

Astăzi m-am gândit să postez o fotografie modificată (moderat) în Photoshop. Portretul de mai sus a fost făcut de curând, într-o cameră de apartament. După cum se poate observa cu uşurinţă, s-au folosit mai multe surse de lumină (două directe şi un reflector), precum şi un fundal de culoare neutră. Am încercat să realizez un portret de studio fără condiţii de studio. Ceea ce este însă deosebit la această fotografie nu e modalitatea de iluminare, deşi a fost făcută cu atenţie, ci perspectiva din care a fost realizată. Încă de la început am dorit să fac un portret căruia să-i dau o înfăţişare modernă, care să se remarce prin culori interesante şi un contrast puternic. După ce am surprins cadrul care mi-a plăcut, evident, a urmat procesarea în Photoshop. Aici, pe lângă obişnuitul proces de retuşare a feţei, am intensificat culorile, estompând totodată unele tonuri, şi am mărit contrastul. Rezultatul final este aproape de ceea ce mi-am imaginat înainte să încep acest proces. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F5.6@1/250s. Enjoy

Nunta lui NIco şi Tibi

2010-02-27T02:05:00.000-08:00

TTD

2010-02-08T02:12:00.001-08:00

Am intitulat postarea de astăzi "TTD", un termen despre care doresc să scriu câteva cuvinte. Dacă navigăm pe siturile foto din străinătate (şi nu numai), întâlnim tot mai des această trigramă, care este de fapt o prescurtare a expresiei, consacrate de acum în limba engleză, "Trash The Dress". Aceasta a luat naştere când John Michael Cooper, un fotograf american, a început să scrie despre fotografiile netradiţionale pe care le făcea mirilor şi mireselor după ceremoniile oficiale. Fotografiile erau netradiţionale în sensul că nu urmau modelul arhicunoscut de până atunci, în care mirii pozau în parcul municipal alături de rude şi prieteni sau în studio. Mai degrabă, în aceste sesiuni foto, fotograful şi mirii mergeau în locuri mai retrase ori greu accesibile pentru a face fotografii ieşite din comun, fie datorită locurilor neobişnuite, fie datorită peisajelor care îţi taie răsuflarea. Însă în acest proces rochia miresei, evident, se murdărea, se uda ori se rupea şi nu mai putea fi păstrată imaculată sau nu se mai putea valorifica. Ideea era că mirii preferau să rămână mai degrabă cu amintiri deosebite decât cu rochia miresei intactă.

Asemenea oricărui trend, acesta a evoluat, având astăzi ca rezultate unele dintre cele mai reuşite fotografii de nuntă. De la cadrele realizate pe malul mării şi până la cele făcute pe vârf de munte, fotografii le oferă mirilor nu doar experienţe emoţionante, ci şi amintiri de neuitat. Însă ca în orice trend există şi extreme. Cooper, spre exemplu, realizează fotografii în care rochia miresei este literal incendiată! Alţii surprind cadre cu miresele înotând în lacuri subterane! Personal cred că această practică este potrivită (şi nu atentează la mesajul pe care rochia albă a miresei ar trebui să-l transmită) doar atunci când este făcută cu moderaţie. Unii, care împărtăşesc acelaşi punct de vedere, sugerează chiar un alt termen - "Rock The Dress" -, care să descrie o abordare moderată a acestui trend. Fotografia de mai sus, realizată în vara anului 2009 la cetatea Şoimoş din Arad, reflectă această abordare (vezi mai multe aici).

În încheiere vreau să spun că deşi la noi în ţară se pare că trendul acesta prinde mai greu, mirii care au curajul să intre într-o asemenea "aventură" sunt mai apoi extrem de încântaţi că au făcut-o. Personal mărturisesc că TTD este unul dintre lucrurile pe care le fac cu cea mai mare plăcere. Este atât o oportunitate să realizez fotografii deosebite şi să le ofer mirilor amintiri de neuitat, cât şi o provocare de a mă autodepăşi.
Pe curând!

Am scăpat!

2010-01-27T00:22:00.001-08:00

Viaţa de câine nu e deloc uşoară. Nici chiar a celor de companie. Căţeluşa din imagine (rasa beagle) tocmai a scăpat dintr-o situaţie extrem de dificilă. Fiind la plimbare prin pădure împreună cu stăpânii ei, a ajuns la un iaz. Evident, temperatura aerului fiind scăzută, apa era îngheţată. După mai multe du-te-vino pe lângă apă, căţeluşa a simţit ceva, probabil mirosul unei vietăţi ascunse prin papură. Aşa că, urmându-şi instinctul, a pornit în căutarea „prăzii“ - doar e câine de vânătoare. Numai că, după câţiva paşi, gheaţa subţire a cedat, iar căţeluşa noastră s-a scufundat în apă. Trezită (la realitate) de apa foarte rece şi de strigătele stăpânilor, a încercat să înoate cu disperare către mal. Însă gheaţa i s-a împotrivit, ţintuind-o pe loc. Stăpânii se gândeau acum cine va intra în apă după ea; iar decizia trebuia luată repede, cu riscurile de rigoare. Totuşi căţeluşa reuşise să se apropie de un pâlc de trestie şi să se agaţe cu labele de acesta. Încurajată în continuare de cei de pe mal, cu un efort enorm, a reuşit în cele din urmă să se târască afară. În fotografia de mai sus, ea priveşte de pe o colină spre locul cu pricina şi probabil că se gândeşte: „Unde mi-a fost mintea?“ Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F5.6@1/500s. Enjoy

Primul dans

2010-01-20T00:25:00.001-08:00

Când vorbim despre fotografie, vorbim în primul rând despre lumină. De aceea o fotografie alb-negru vorbeşte deseori mai clar decât una color. Ea lasă ochiul să se delecteze în nenumăratele tonuri şi linii, în compoziţie în general, urmărind direcţia luminii şi oprindu-se asupra subiectului. Acest lucru cred că este valabil şi în fotografia de nuntă de mai sus, realizată în Arad pe la sfârşitul anului trecut. Bineînţeles că scena a fost deosebit de frumoasă în culori, transmiţând emoţia momentului. Însă reducând fotografia finală la alb-negru, nu numai că frumuseţea şi emoţia rămân, ci sunt amplificate. Din nou, principiul care defineşte într-un fel modul în care privesc eu fotografia se face resimţit: mai puţin înseamnă, de fapt, mai mult. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F2@1/200s. Enjoy

La săniuş

2010-01-06T01:06:00.001-08:00

La început de an m-am gândit să postez o fotografie făcută cu mai mult timp în urmă, dar care să reflecte atmosfera sezonului în care încă ne aflăm, dar şi entuziasmul care ar trebui să ne caracterizeze. Fotografia de mai sus a fost realizată fără prea multe pregătiri. Totul a decurs rapid, în ritmul copiilor care urcau şi coborau pe pârtie. Deşi afară era foarte frig, acest lucru nu le-a răpit bucuria de a se da cu sania sau cu... folia de polietilenă. Am reuşit să surprind unul dintre aceste momente. Băiatul strigase deja: „Pârtie!“ şi aştepta să i se facă loc. Pe faţă, încălzită acum de lumina bliţului secundar, avea zâmbetul ce părea să zică „Acum e rândul meu!“ Pentru el, nimic altceva nu mai conta. Totul în jur era neinteresant şi rece. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200mm, F2.8 @ 1/125. Enjoy!

Crăciun fericit!

2009-12-26T00:49:00.001-08:00

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.» El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor“ (Isaia 9:6, 7).

Fie ca această sărbătoare să vă aducă har şi pace cu Dumnezeu prin Fiul Său, a cărui naştere a fost profeţită cu mii de ani înainte şi s-a împlinit întocmai la vremea potrivită. Crăciun fericit!

În mişcare

2009-12-11T11:01:00.001-08:00

Am intitulat această postare „În mişcare“, deşi sportiva din fotografie pare să nu se fi mişcat deloc. În realitate însă ea nu a stat nicio clipă, spre disperarea mea şi a altor fotografi prezenţi la acest eveniment. Nu că m-am aşteptat la altceva, întrucât era un concurs de gimnastică ritmică; mişcările pline de graţie ale concurentelor, viteza şi precizia execuţiilor ne-au încântat pe toţi. Dar pentru a face o fotografie bună, care să transmită ceva, ai nevoie de măcar câteva zecimi de secundă în care subiectul să rămână nemişcat. Fiindcă nu am beneficiat de aşa ceva, a trebuit să mă adaptez: apertură şi viteză de declanşare mare, focalizare continuă, urmărire 3D a subiectului, anticipare şi, nu în ultimul rând, perseverenţă. Am reuşit astfel să fac câteva fotografii reuşite, din punctul meu de vedere, una dintre ele fiind cea de mai sus. Surpriza plăcută de la sfârşitul „sesiunii foto“ a fost că sportiva din imagine a luat locul I. Felicitări!

Portret de fetiţă

2009-12-04T01:57:00.001-08:00

Fotografia de mai sus pare a fi un portret realizat cu mulţi ani în urmă, înaintea apariţiei aparatelor digitale. Dacă ar fi să o judecăm după aspect, am spune că s-a folosit un film cu granulaţie mare. Iar rochiţa fetiţei ne aduce aminte de vremurile de odinioară. Înainte de a face click pe "Aflaţi mai multe", daţi-vă cu părerea: este aceasta o fotografie veche sau nu?

Nu, nu este o fotografie veche, după cum puteţi vedea originalul mai jos.

Mai important însă este ce transmite fotografia, fie ea cu efect "Sepia" şi puţin "Noise" adăugate în Photoshop, fie simplă, aşa cum a apărut prima dată pe ecranul aparatului de fotografiat.

În acest portret am căutat să surprind interacţiunea fetiţei cu mediul înconjurător. Deşi pare atrasă de frunzele din coşuleţ, ea este, de fapt, atentă la o buburuză rătăcită în toamna târzie. Cred că aici am surprins un "moment". Iar momente ca acesta mă fac să iubesc arta fotografică şi mai mult. Chiar atunci când compoziţia nu e cea mai reuşită sau expunerea nu e "ca la carte", momentul îţi captează privirea şi-ţi stârneşte emoţia.

Apus

2009-11-30T06:21:00.001-08:00

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui“ (Psalmii 19:1-6).

Fotografie realizată de la fereastra locuinţei mele într-o seară obişnuită de iarnă. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F2.8 @ 1/800. Enjoy!

Un strop de apă

2009-11-20T05:27:00.001-08:00

Astăzi nu voi posta o fotografie portret. Am decis să postez fotografia de mai sus. Nu are nimic de-a face cu un portret. Sau poate totuşi? Ei bine, există părţi comune. Mai întâi, compoziţia. Asemenea unui portret, trebuie să decizi mai întâi cum să fie aranjate elementele în cadru. Apoi, lumina. Pentru un portret, după compoziţie lumina este cea mai importantă. Din ce direcţie va veni? Ce intensitate va avea? Ce culoare? Din câte surse? Va fi ea naturală sau artificială? Sau poate şi una, şi alta? Cum vor fi umbrele? Aşa este şi cu tipul de fotografii ca cea de mai sus. Toate aceste lucruri trebuie luate în considerare, de regulă, înainte de apăsa pe declanşator. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând este expresia (momentul). Ca şi în cazul unui portret, trebuie să surprinzi expresia care îţi vorbeşte cel mai mult. O încercare, două... cinci? Important este să fii pregătit.

Sunt momente care trec şi nu se mai întorc niciodată! De aceea e atât de important să ne oprim din când în când şi să ne uităm cu atenţie în jurul nostru. Lucrurile simple, care necesită din partea noastră doar o mică atenţie, au atâtea să ne spună... Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F2.8 @ 1/250. Enjoy!

Reflexie

2009-11-14T00:51:00.001-08:00

Am realizat portretul de mai sus într-o seară rece de toamnă. După o sesiune foto de câteva ore cu o familie cu trei copii, am dorit să încheiem cu câteva fotografii făcute după apusul soarelui. Evident lumina a scăzut foarte repede, aşa că a trebuit să găsesc elemente interesante pe care să le folosesc pentru a compune o fotografie interesantă. Copiii fiind deja obosiţi, i-am luat pe părinţi deoparte, i-am postat în faţa unei belţi, i-am luminat cu un bliţ secundar şi... gata. Reflexia din apă constituie unul dintre elementele principale din această compoziţie. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F4 @ 1s. Enjoy!

Lumina aurie

2009-11-06T03:37:00.001-08:00

Am făcut acest portret cu câteva zile în urmă, profitând de frumoasele culori ale toamnei târzii. Fiindcă nu a fost foarte frig până acum, o mare parte din frunze au rămas în copaci, oferindu-ne piesaje deosebit de frumoase. Am urmărit ca tonurile din fotografie să se îmbine armonios, reflectând lumina aurie în care se scălda poiana din pădure. Deşi temperatura aerului a fost destul de scăzută, fotografia transmite un sentiment de căldură. Şi aceasta nu numai datorită culorilor, ci şi expresiei fetiţei. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F1.4 @ 1/2000. Enjoy!

Nunta lui Lorin şi Ana

2009-10-29T00:33:00.000-07:00

În acţiune

2009-10-27T08:23:00.001-07:00

Fotografia de mai sus este una, recunosc, regizată. Prin aceasta înţeleg că nu am surprins pur şi simplu momentul atunci când s-a întâmplat, ci am planificat totul. De fapt, ideea aparţine protagonistului din fotografie. Mi-a zis: „Aş vrea să-mi faci o fotografie în acţiune.“ „OK“, i-am răspuns, „să trecem la treabă.“ Am aşezat bliţurile secundare (2 de data aceasta), am compus cadrul şi am început acţiunea. Evident, am lucrat la o viteză mare a obturatorului. Salt după salt, unul mai sus, altul mai jos, unul mai stânga şi unul mai la dreapta, până am obţinut ce am dorit. A meritat efortul. De fapt, nici nu a fost un efort atât de mare. Mai mult ne-am distrat. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F5 @ 1/3200. Enjoy!

Fetiţa cu brânduşe

2009-10-16T01:01:00.001-07:00

În ultima ieşire la "iarbă verde" din anul acesta, frunzele copacilor şi culorile specifice toamnei ne-au încântat privirea tuturor celor care ne-am aflat împreună. Totuşi, pe lână acestea, o culoare mai puţin obişnuită se întrezărea ici-colo. Erau brânduşele de toamnă. Copiii au început numaidecât să le adune, oferindu-le cu bucurie mamelor lor. Evident, în scurt timp am început să fac fotografii. Portretul de mai sus redă cel mai bine culorile, starea şi atmosfera (mai toate fetiţele au dorit să fie fotografiate cu coroniţa de brânduşe, lucru pe care, evident, l-am făcut cu plăcere). Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F4 @ 1/125. Enjoy!

La şcoală

2009-10-07T01:28:00.001-07:00

Am realizat această fotografie de nuntă la şcoala unde mirii au absolvit. Întrucât puţine şcoli de la noi din ţară au un hol atât de frumos, pe lângă fotografiile pe care le-am făcut în sala de clase, am făcut câteva şi aici. Elementul principal rămâne însă cuplul. L-am poziţionat astfel încât toate liniile să conducă privirea spre el: balustrată, scări, elementele din tavan etc. Am folosit, de asemenea, un bliţ secundar pentru a crea direcţie şi calitate luminii care se răsfrânge asupra mirilor. Celelalte elemente din fotografie sunt luminate de lumina naturală. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F8 @ 1/40. Enjoy!

Nunta lui Dan şi Laura

2009-09-27T22:48:00.000-07:00

Cu bicicleta

2009-09-21T01:45:00.001-07:00

Am realizat fotografia de mai sus pentru un concurs foto cu tema "Ce te mişcă", adică, mijloace de transport. Subiectul ales trebuia iluminat folosind surse de lumină artificială, pentru a pune în valoare mijlocul de transport. Am apelat la un prieten (fotograf şi el), care are o bicicletă foarte tare, şi l-am întrebat dacă este de acord să-i fac câteva fotografii. Evident, a acceptat cu plăcere.
Am folosit două bliţuri secundare, în faţa şi în spatele subiectului. Întrucât am vrut să fotografiez subiectul în mişcare, provocarea a fost să păstrez constante distanţele bliţ-subiect şi cameră-subiect. Pentru aceasta am apelat la doi prieteni de încredere, care să ne transporte, cu maşinile lor, pe cei care aveau să ţină bliţurile în mâini şi pe mine, după cum puteţi vedea mai jos.

Pentru a mă asigura că bliţurile nu vor fi scăpate din greşeală, le-am fixat de mâinile celor care le ţineau. Şedinţa foto fiind în mişcare, existau toate şansele ca unul dintre bliţuri, care nu sunt chiar ieftine, să fie scăpat pe asfalt, ceea ce-i era, probabil, fatal.

La sfârşit biciclistul a răsuflat uşurat. Efortul lui a fost mai mare decât al nostru - cei din maşini - pentru că a trebuit să pedaleze pe tot parcursul sesiunii. În plan secundar se văd unul dintre purtătorii bliţurilor şi fotografa care a realizat cadrele generale.

În final, fiindcă a fost ziua mea de naştere, am servit cu toţii cola şi prăjitură.

Detalii prima fotografie: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F10 @ 1/200, 2xSB800, 1xSB 900. Cadrele generale: Nikon D70, obiectiv Sigma 18-200. Enjoy!

S-a stins o fiinţă dragă

2009-09-15T03:28:00.001-07:00

Sâmbătă, 12 septembrie, s-a stins din viaţă o fiinţă dragă. A fost bunica soţiei mele şi-i plăcea să-i spunem "Baba". Toţi am iubit-o, iar moartea ei ne-a întristat foarte tare. Aceasta a survenit în urma unei suficient de lungi suferinţe, pricinuite de teribila boală pe care noi o numim cancer. Baba a fost o luptătoare adevărată, îndrăgind viaţa şi iubindu-şi familia până în ultimele clipe. A trăit 78 de ani. Fotografia de mai sus am realizat-o cu câteva luni în urmă, când nimeni nu bănuia ce avea să se întâmple în viitorul apropiat. Mă bucur însă că am avut ocazia să-i fac un protret care ne va ajuta să ne-o amintim aşa cum a fost.

Nunta lui Raul şi Geta

2009-09-09T00:15:00.000-07:00

Un înlocuitor

2009-08-24T05:09:00.001-07:00

Cu ocazia Zilelor Aradului, am făcut câteva fotografii prin oraş. In faţa teatrului am găsit această construcţie, căreia îi lipsea însă un stâlp. Am găsit îndată un înlocuitor, pe care l-am aşezat la locul potrivit, l-am iluminat şi l-am imortalizat. Imaginea sugerează disponibilitate, dependenţă şi statornicie. Totuşi în realitate lanţul a fost destul de greu, aşa că nu am zăbovit prea mult, ca să nu-mi epuizez subiectul - e încă tânăr. Cred că varianta alb-negru a acestui portret vorbeşte mai bine decât cea color. E un exemplu al ideii pe care încerc să o adopt în fotografiile pe care le realizez: mai puţin înseamnnă mai mult. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200mm, F6.3 @ 1/250. Enjoy!

La apusul soarelui

2009-08-06T05:57:00.001-07:00

Zilele trecute am fotografiat cununia civilă a lui Andrei şi Svetlana la sala de căsătorii din interiorul Primăriei din Arad. După ce am surprins emoţia, bucuria şi evenimentele aşa cum s-au desfăşurat - încercând să nu intevin prea mult - am hotărât să ne retragem într-un loc mai puţin populat şi să mai facem câteva fotografii. Astfel am ajuns în locul unde am făcut fotografia de mai sus. Cerul arătând superb după apusul soarelui, am vrut neapărat să-l suprind ca fundal în câteva dintre cadre. Am reuşit acest lucru în mai multe fotografii, printre care şi aceasta. Ba mai mult decât atât, aici apa mi-a oferit o reflecţie minunată, ajutând la compoziţie. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F4 @ 1/200. Enjoy!

High Jump

2009-08-03T05:19:00.001-07:00

Ce poţi face într-o zi toridă de vară? Nu prea multe. Dar seara situaţia se schimbă... Puţine lucruri sunt mai distractive decât să mergi la scăldat. După ce soarele apune, condiţiile sunt ideale pentru înot, sărituri, jocul cu mingea etc. În fotografia de mai sus l-am surprins pe fiul meu într-un asemenea moment. Sărea de pe o trambulină improvizată. Era lumea lui. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 85mm, F2.2 @ 1/500. Enjoy!

E vară, e cald!

2009-07-27T06:50:00.001-07:00

Aşa cum am promis în prima mea postare, încerc să public în mod regulat fotografii noi. Fotografia de mai sus am făcut-o săptămâna trecută. Deşi a fost, probabil, cea mai caldă zi din acest an, am reuşit să facem, împreună cu mirii, câteva fotografii cu temă urbană. În ciuda aspectului, zidul care se vede în fundal se găseşte în centrul Aradului, mai exact în Piaţa Reconcilierii. Acesta a servit atât pe post de fundal, cât şi de umbrar. Soarele era încă foarte puternic pentru a ne permite să facem fotografii la lumina lui. Aşa că, ne-am retras la umbră, am scos bliţurile şi am început să lucrăm. La un moment dat, ni s-a făcut sete. Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200mm, F4 @ 1/125. Enjoy!

Prima mea postare

2009-07-15T07:17:00.000-07:00

Bună ziua tuturor! Vă mulţumesc că vizitaţi blogul meu. Aceasta este prima mea postare pe noul blog. Evident, va fi una scurtă. Vă rog nu ezitaţi să comentaţi dacă vă place blogul şi fotografiile pe care le vedeţi aici. Vă asigur că veţi vedea mult mai multe fotografii. Intenţionez să postez fotografii în mod regulat, în special fotografii de nuntă şi portrete - specialitatea mea. Deci ţineţi aproape. Această primă fotografie este una dintre favoritele mele. Detalii: Nikon D300, obiectiv 70-200mm ED , F4 @ 1/1000, doar lumina disponibilă. Enjoy!